Particularități etnice ale comunităților de romi

Iulius Rostaş pretinde că “fiind marginalizaţi şi supuşi opresiunilor timp de secole, subiecţi ai asimilării forţate şi ai discriminării, romii şi-au dezvoltat propriile lor strategii de supravieţuire, strategii care îi fac diferiţi faţă de indivizii de altă etnie. Experienţa Porrajamos-ului – echivalentul Holocaustului în limba romani – a conferit romilor sensul apartenenţei la aceeaşi comunitate, indiferent unde trăiesc” (Rostaş, 2000).

Experienţa istorică a diferitelor grupuri a generat o mulţime de caracteristici istorice particulare. Fiind o minoritate, indiferent unde trăiesc, romii au fost nevoiţi să se adapteze la mediul aflat în schimbare. Aceasta a dus la diferenţe de cultură, de obiceiuri, de limbă. Ei pot fi clasificaţi în funcţie de ocupaţiile tradiţionale pe care le practică şi de dialectul pe care îl vorbesc. În România trăiesc mai multe grupuri diferite. Chiar dacă există o oarecare distanţă între grupuri, există un sens al apartenenţei la aceeaşi comunitate ce este întărit de adversitatea celor de alte etnii faţă de ei. [1]

Romii de naţionalitate română constituie aproximativ 19 grupuri diferite dintre care Căldărarii, Fierarii, Ursarii, Grăstarii (vânzătorii de cai) şi Lăutarii. Mulţi dintre aceştia au renunţat la stilul de viaţă tradiţional, nomad, mai degrabă din obligaţie şi nu pentru că ar fi ales. Amalgamul cultural a fost de asemenea larg răspândit printre diferitele grupuri, chiar dacă încă mai există diviziuni şi ele sunt extrem de importante în cadrul comunităţilor (Helsinki Watch, 1991:7).

În funcţie de limba vorbită se pot distinge mai multe comunităţi. Aproximativ 60% dintre romii români vorbesc acelaşi dialect al limbii romani. Populaţia majoritară tinde să răspundă negativ la obiceiurile diferite pe care le observă la populaţi roma şi la valorile lor pe care adeseori nu le înţeleg. De exemplu, viaţa familială este strict normată: bărbatul este capul familiei, cel care câştigă banii. Romii căldărari păstrează şi azi regulile şi obiceiurile specifice modelului de viaţă tradiţional (Moisa, 2000).

Un aspect deosebit de important al culturii romilor este muzica. Ea a fost recunoscută aparent chiar şi de către regimul comunist care le-a interzis să mai cânte în limba romani, permiţându-le să cânte numai în limba română, mulţi cântăreţi romi fiind obligaţi să părăsească ansamblurile populare din care făceau parte. De fapt, muzica romilor a fost interzisă complet în România înainte de 1989 (Helsinki Watch, 1991:21).

În ceea ce priveşte religia, cel puţin romii români par să ia exemplul credinţei populaţiei majoritare. Aşa că religia la care subscriu depinde de zona geografică în care trăiesc. Romii care adoptă stilul tradiţional trăiesc după un cod foarte strict de credinţe, care afectează fiecare domeniu al vieţii lor de la mariaje şi relaţii, după cum s-a văzut mai sus, până la ierarhia stabilită în familie (Remmel, 1993:216).

În calitate de sclavi, romii de naţionalitate română erau categorizaţi în funcţie de stăpânii lor: biserica, curtea domnească sau individul, apoi erau divizaţi în funcţie de locul unde lucrau şi de deprinderile pe care le aveau (Crowe, 1991:63).

Identitatea etnică a romilor din România reiese, cel puţin la unele grupuri, din costumele tradiţionale pe care le poartă, din felul în care se mândresc cu muzica lor, cu meseriile lor. Cu toate acestea, mulţi romi preferă să nege aceste aspecte ale identităţii lor pentru a nu prejudicia şansele lor de a fi angajaţi sau oportunităţile copiilor lor de a avea o educaţie.

Pe de altă parte, Donald Kenrick consideră discriminarea sau refuzul populaţiei majoritare de a-i accepta ca fiind cauzele care stau la baza păstrării identităţii lor. El susţine chiar că încercările diferitelor guverne din Europa de Est de a-i asimila forţat au eşuat din cauza faptul că societăţile care urmau să-i asimileze nu i-au acceptat (Kenrick, 1998:56).

Tendinţa romilor de a adopta limba şi chiar religia existente în zona în care trăiesc, uneori declarând la recensăminte că aparţin altor etnii, este probabil motivată, în cea mai mare măsură, de instinctul lor de autoconservare şi nu de alţi factori.

În timp ce mulţi romi de naţionalitate română „au abandonat” unele aspecte ale culturii lor, au păstrat altele. Limba romani, de exemplu, este întâlnită la aproximativ 60% din populaţie, unele triburi păstrează şi îmbrăcămintea tradiţională. Cu toate acestea, pentru a primi o educaţie sau un loc de muncă, romii de naţionalitate română sunt adeseori obligaţi să se conformeze practicilor celorlalte etnii. [2]

În timpul comunismului s-a încercat asimilarea populaţiilor minoritare din România, inclusiv a romilor. Că acest lucru a fost un eşec, reiese din recensământul din 1966, din rezultatele înregistrate în privinţa limbii. Ele arată zone semnificative în care se foloseau limbile minorităţilor în locul limbii române, care era dominantă. Din recensământ reiese că 42,5% din romii de naţionalitate română au adoptat limba română, în timp ce 46,2% au păstrat limba romani, iar 8,7% (cu domiciliu în Transilvania) vorbeau limba maghiară (Gilberg, 1980:214-5). [3]

Din anul 1990 asistăm la un fenomen de asimilare etnică mai puțin analizat de specialiști și anume căsătoriile mixte între romi și majoritari. Acest aspect a dus în timp la pierderea elementelor de identitate etnică. În cazul unui rom/romnie care se căsătorește cu un majoritar familia gazdă nu permite vorbirea limbii romani în casă și nici nu adoptă elemente culturale/tradiționale de la romi, în schimb romii adoptă elemente etnice identitare ale majoritarilor până la negarea etniei din care face parte. Acest aspect este motivat și de stima de sine scăzută, stereotipurile despre romi, etc.

În concluzie, etnia romă poate fi considerată una dintre cele mai longevive etnii care nu aparține unui popor anume și și-a păstrat principalele elemente de identitate, ținând cont de faptul că în mare parte au călătorit, au conviețuit temporar cu alte etnii, începând din evul mediu fiind în continuu abuzați, bătuți, biciuiți pentru ceea ce erau, în Spania s-a ajuns într-o asemenea măsură încât nimeni nu mai vorbește limba romani din cauză că erau biciuiți dacă mai vorbeau sau mai purtau hainele lor, în Ungaria copii le erau luați de mici ca să fie educați în familii de maghiari, altfel creșteau ca părinții lor, adică murdari, jegoși, hoți... Avem această constantă împotriva romilor în istorie de sute de ani. Mai avem un episod, aici în sud, în Țara Românească și Moldova, romii au fost sclavi 500 de ani, este cea mai lungă perioadă de sclavie a unui popor pe fața pământului, după care au fost dezrobiți, iar în 60-70 de ani de la eliberare a venit Holocaustul, unde de la cinci sute până la un milion și jumătate de romi au fost exterminați de către naziști. Practic dacă te uiți la ce sa întâmplat, avem o presiune constantă, o hărțuire constantă, avem perioada cea mai lungă de sclavie și avem holocaustul, exterminare totală, nu cunosc niciun alt popor pe fața acestui pământ care să se fi confruntat cu toate lucrurile acestea în istoria lui, constant, fără niciun pic de pauză. Însă în pofida acestui lucru, romii au supraviețuit. Romii sunt printre cele mai puternice popoare din lume și au supraviețuit ca romi, având ca exemplu popoare care au dispărut sau au fost asimilate, romii au supraviețuit și nu numai că au supraviețuit, dar au supraviețuit ca romi, este un lucru unic în istorie și care arată cât de puternici sunt romii ca identitate etnică.

Autor: Daniel Caraivan

[1] http://www.edrc.ro/docs/docs/Romii_din_Romania.pdf

[2] http://www.edrc.ro/docs/docs/Romii_din_Romania.pdf

[3] Idem